Postmortem

Faptul că la începutul săptămânii am fost la două înmormântări în zile consecutive m-a făcut din nou să mă gândesc la subiectul ăsta cu care m-am mai confruntat, pe care l-am mai contemplat şi de fapt, despre care chiar am mai scris oleacă. Cred în continuare că e foarte important cum ne trăim viaţa asta fragilă, dar despre asta am adus aminte în PRE MORTEM. Ce se va întâmpla însă după ce nu mai suntem? E mult de discutat şi nu o să mă pierd în detalii. Nu pot să ştiu ce se întâmplă cu noi după ce murim, pot spune doar ceea ce cred: precum eschimoşii, cred că după ce murim – pur şi simplu nu mai suntem, dar precum crezul creştin o zice, cred în înviere (între cele două etape – nu fantome, strigoi sau vegheri „din umbră”). Însă nu pe subiectul ăsta vreau să insist.

Nu ştiu dacă voi apuca să-mi fac un testament.  Asta poate doar dacă voi ajunge bătrânioară şi bogăţică şi nu aş vrea ca eventualii descendenţi să se păruiască. Dar în cazul vreunui accident grav din care e clar că nu aş supravieţui, aş vrea să stabilesc câteva chestii. Iar Clarisa deja e în temă şi responsabilizată cu o parte din aspecte.

1. Aş vrea ca toate organele „reutilizabile” să fie donate. (da, inclusiv pielea – de care nu sunt tocmai mândră… mi-ar fi plăcut să fie de o calitate mai bună, dar când îmi vine să mă plâng că nu am o piele mai de treabă mă gândesc la pacienţii cu pemphigus care nu au nicio vină că au ajuns aşa. Aşadar, dau tot ce se poate reutiliza, inclusiv ochii.) Primitorii aş vrea să promită că vor avea grijă de ce li s-a dat, că dacă fumează – se vor lăsa, la fel şi cu alcoolul sau alte droguri. Şi pentru sănătatea dumnealor le recomand să evite excesul de sare, zahăr şi restul de sfaturi dintre reclamele din mass media.  (Zâmbiţi, zâmbiţi, dar io vorbesc serios.)

2. Conturile de Facebook  şi G+ să fie şterse- ştiu că e o politică prin care li se poate cere adminsitratorilor Fb-ului să şteargă un cont al unui decedat, dar până fac ei asta, deja mă cutremur la gândul că pe al meu perete (de fapt, poate până atunci va exista doar Timeline 😉 ) se va apuca să scrie câte cineva un gând roz. Din fericire G+ are un format mai prietenos, dar şters să fie şi dumnealui.

.3.    Aş vrea să fie armonie între toate rudele-mi de toate gradele.

Sunt doar câteva chestii, şi de fapt, primul şi ultimul mi se par esenţiale. În niciun caz nu am vrut să fiu morbidă sau tragică. De murit, murim la un moment dat, nu? Bineînţeles că lista rămâne deschisă, şi sper să trăiesc mai mult şi mai intens, astfel încât să pot lăsa în urmă mai mult decât simple amintiri sau liste cu cerinţe. Aş vrea să las măcar o schimbare în bine. Iar pentru asta, probabil mi-ar trebui câteva zeci de ani ca să fie ceva trainic. Şi printre picături, poate voi face şi alte liste lăsate deschise – cu privire la viitor de data asta –  în dreptul cărora să pot bifa pătrăţele:

Până una-alta, să fim fericiţi şi să trăim cum ştim mai bine, ca în anecdota  pe care am auzit-o la Matei: Un bătrân şi o bătrână mor şi ajung în rai. Ea, foarte veselă şi încântată de tot ce vede: culori, mirosuri, privelişti. El, însă, foarte bosumflat. Mirată, bătrâna îşi întreabă soţul: „Dar, dragule, nu îţi place aici?”. După un moment de tăcere, bătrânul se uită la ea încruntat şi zice: „Puteam să fim de 10 ani aici, dar tu, o ţineai pe-a ta: mănâncă sănătos! mănâncă sănătos!

La mulţi ani!

Sursa foto

Dying day – Brandi Carlie 

Reclame

5 răspunsuri so far »

  1. 1

    pentru ca eu te-am luat in serios:)..te anunt ca legislatia pentru faza cu donarea de organe este foarte de cacao…Ti-o spun pen’ ca am vrut sa stiu ce tre’ sa fac daca verau ce vrei si tu…Si, cacica, nu-i destul ca vrei tu..ca daca rudele tale, dupa ce te duci pe alta lume, zic ca nu vor sa te..dea…atunci nu poti fi data. Daca ma-ntelegi..:)

  2. 2

    Ginger said,

    Ştiu că legislaţia noastră e cam alambicată. La 3 săptămâni după ce am scris blogpostul ăsta o maşină a lovit-o mortal pe trecerea de pietoni pe una dintre cele mai bune şi mişto prietene. Am ajuns la IML cu sora ei şi în ciuda faptului că familia a vrut să-i doneze organele, nu s-a mai putut. Nefiind conectată la aparate, era prea târziu.

    Mă gândeam apoi la ce am scris aici şi probabil ce trebuie să fac e să mă duc la notar să fac o procură în sensul ăsta. Mă gândeam că singurul tatuaj pe care mi l-aş face ar fi să-mi scriu „ORGAN DONOR” pe piept, ca să se vadă în momentul în care mi s-ar face resuscitarea. Dar o altă prietenă mi-a zis că ar fi ironic să-mi tatuez asta şi să mor – Doamne fereşte – de cancer. (that’s too black of a humor).

    În orice caz, chiar dacă partea cu tatuatul nu va avea loc, partea cu procura ar fi o mutare care poate în caz că… ar salva alte câteva vieţi.

  3. 3

    eumiealmeu said,

    partea ultimă, cu bătrânii din Rai 🙂
    de fiecare dată când cineva mă pune la punct, că ar tre să folosesc ulei de măsline, că să nu mai bag în gură aia sau ailaltă… 🙂
    mă gândesc… ăștia chiar vor să trăiască o veșnicie în mizeria asta de lume. nici nu vor reuși și nici nu se vor bucura de nimic. păcatele lor! 🙂

  4. 4

    N-ai mai trecut pe aici, dar eu am mai trecut si te-am recitit partial. Adica am recitit ultima ta postare, cea la care comentez acum… Foarte de actualitate partea cu FB, pentru ca zilele trecute am vrut sa spun cuiva din lista de prieteni LMA….si ..surpriza, aflu ca nu mai este printre noi. (nu, nu-mi imaginam, pentru ca avea varsta mea si la varsta asta nu prea te gandesti ca ti se poate intampla…). Surpriza si mai mare a fost sa vad ca se raspundea la postarile de LMA, fara sa se spuna clar, bai, oameni buni, fata asta s-a dus, nu mai urati LMA… Am aflat ca nu s-a sters contul si ca raspundea sotul, dar asa de cripy mi s-a parut ce nu-ti pot spune….. 😦

  5. 5

    Ginger said,

    @tuţiealtău, bine ai venit pe aici, la „casa de vacanţă la care n-am mai trecut de mult” 🙂

    E bine să avem grijă de uleiul de măsline, fără a deveni fanatici, că altfel, când vom fi bloggeriţe de 79 de ani ne vor tremura prea tare mâinile pe viitoarele taste-hologramă. 🙂

    @Zuzu, tare mult mi-ar plăcea să mai pot scrie iar.Cred că mi s-a făcut o desincronizare legată de ceea ce gândesc degetele şi ceea ce-mi gândeşte capul. 🙂 Trebuie să le pun iarăşi de-acord şi să-mi placă ce văd că am scris. Dar, te îmbrăţişez cu drag


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s