Cărţi pe feţe…

8 februarie 2012 · Înregistrat sub Oameni

#Era miercuri spre joi…# 

Ploua cu canguri şi ea n-a putut să se abţină, nici să dea ‘napoi. Şi aşa s-a ajuns tâgâdâm-tâgâdâm ca ploaia zăpadă să se facă, cu tot cu  riscul de avalanşă. Aşa că în caz de dileme trebuia strigat în pernă după răspuns şi în loc de aburi se ridicau şi mai multe semne de întrebare.

La ghemotocul de lână roşie fata ţinea cel mai mult. Şi abia după ce a început să înfăşoare lâna pe el ca pe un mosor a exclamat că procesul a dat-o peste cap şi că ce caută el cu lâna ei. Că lâna roşie trebuie pe mosor roşu, nu pe mosor alb. Aşa că săracul a fost nevoit să se învârtă în sens invers acelor de ceasornic, deşi timpul nu mai putea fi dat înapoi. Iar dacă ea are chef de un yo-yo, ar fi bine să folosească ghemotocul verde pe mosorul fistichiu. Dar sigur nu asta are nevoie.

Nehotărârile sunt râncede şi sparg dinţii. Ceaţa îndelungată produce rugină  indiferent de cât de larg ar putea fi un zâmbet. Şi lâna ţine mai de cald când e croşetată versus înfăşurată. Mai ales lâna roşie.