Leapşa de cariere înmărmuritoare

Madelin lepşuieşte citiorii, nectitori 🙂

1. ce ai vrut “să te faci când te faci mare” – când erai la grădiniță

Indubitabil, iniţial la întrebarea asta răspundeam fără a sta pe gânduri: MIREASĂ. În mintea mea, meseria asta presupunea să stai toată ziua îmbrăcată în rochii de prinţesă, iar oamenii din jur să se simtă bine.  Apoi, mama mi-a zis că îmi va fi greu să merg în fiecare zi la toaletă din cauza rochei, aşa că m-am hotărât: doctor de animale – îmi plăceau orice vieţuitoare: de la salamandre la clasicii câini sau pisici – spre exasperarea multora (acasă mereu aduceam diferite creaturi, frecvent câini, dar ţin minte că o dată am adus o pungă de pufuleţi plină cu tritoni şi un brotăcel pescuiţi dintr-o baltă din Plumbuita.  Apoi m-am rehotărât: doctor de copii – eram continuu fascinată şi aproape hipnotizată când aveam prin preajmă copii mai mici ca mine.
Fratele meu, v-am zis, dorea să se facă împărat. Deci, aveam cu toţii nişte aspiraţii foarte inspirate. (nu suntem rude cu Petru Inspirescu)

2. ce meserie ai învățat în școală?
Care şcoală? Că în şc. generală nu prea  aveam o direcţie precisă în viaţă. Apoi am fost la liceu, unde m-am mai aşezat, şi când am mai crescut, am fost la şcoala de medici dentişti serioşi.

3. ce meserie practici acum? (cât de departe este de cea învățată?)

Deocamdată nu practic, sunt între doo etape, abia am absolvit facultatea. Dar, nefiind încă „mare de tot”, sper că după încă alte câteva studii mi se va îndeplini peste ceva vreme o parte din visul cu „doctor de copii”, cu nuanţa „dentist de copii şi adolescenţi, cu precădere ortodont„. Plus doctor de „copii” mai bătrâni cărora le vor trebui implanturi dentare şi alte accesorii.  Pare confuz? Nicio cacealma. Am zis clar.  Până a-ţi împlini visul cu totul şi a deveni printre cei mai buni, la maxima ta capacitate e posibil să te mai învârţi, dar şi scările pot fi dispuse în spirală. Numai direcţia să fie ascendentă.

4. dacă ai putea schimba brusc cariera (lăsând partea financiară și pe aia de prestigiu la o parte), ce ai face?

Călător-turist profesionist, iar la asterisc notăm şi participant la evenimente culturale de excepţie şi reuniuni profesioniste cu prieteni buni – în speţă: petrecerea timpului pe lângă oameni f f f calumea (sperând că va fi descoperit şi un Neagu Djuvara al generaţei noastre).

Dacă ar avea carte de muncă, m-aş pricepe destul de bine să pun în legătură oameni cu alţi oameni  – dat fiind că am destul de multe cunoştinţe, dar nu în stil cupidonesc, ci aşa, ca la SET, jocul de la Sara şi Radu de acasă.  Argh. Asta e altă poveste. În orice caz, SĂ ASORTEZ OAMENI. 🙂

Reclame

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    madelin said,

    Haaa, ce frumos e sa asortezi oameni!

  2. 2

    Ginger said,

    Daaaa! Aveam altă expresie, dar asortez cred că e mai potrivit 🙂

    Madelin, ştii ce m-am gândit? Poţi reinventa aprozarul. Devii patroana acelui aprozar inedit şi reinventat, şi o dată la câteva săptămâni, scoţi toate inelele din seif, şi pentru o oră VINZI. 🙂

    Mie mi-ar plăcea să am un restaurant şi jobul meu adiacent să fie verificator că toate merg bine, Mai ales să-i întâmpin pe clienţi şi să îi întreb apoi dacă le-a plăcut mâcarea. Ştii, ca Paula din No Reservations jucată de Patricia Clarkson 🙂 But that’s a secret! 🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s