Ginger

Ce se înţelege din afirmaţii gen : “spiritul meu vesel nu se poate transmite, pentru că nu am gene“, “uite o geană de lumină” sau “floss, altfel îţi smulg genele“?  Şi asta să aibă directă legătură cu un mini congres de internauţi şi bloggeri!!! 

 Totul este absolut adevărat şi se petrece seara, într-o cameră unde stau de vorbă 4 fete (fără cucuie – deci ne-cucuiete, dar cu gene - deci îngenănate).  Colegele de cameră îmi fac doo cadouri: un foarte drăguţ  album foto şi un ondulator de gene (sau mai bine zis  întorsător). Fete gigea!  Poze nu aveam la mine, deci albumul l-am băgat în bagaj, dar ondulatorul (adică întorsătorul) trebuia folosit!! Aşa că, PNV am fixat “maşinăria” la unul din ochi, iar la celălalt am lăsat-o pe prietena mea să desăvârşească acţiunea.

Pentru o privire irezistibilă înainte de culcare, mecanismul a fost fixat la baza genelor, ţinut câteva zeci de secunde, iar înainte de îndepărtarea aparatului,  o presiune puţintel mai mare şi… POC! Ce am putut să simt a fost un metal concav aderat intim la corneea mea. Ce am putut să văd cu celălalt ochi erau trei feţe feminine absolut îngrozite. Am crezut că mi s-a spart ochiul şi că deja mi se prelinge pe chip. Uşurel, o observ pe buna mea prietenă cu cea mai vinovată figură văzută vreodată de aproape, ţinând în mână aparatul plus 89% din genele mele!!! DAAAAA!!! Adică: OH, NUUUUUUUUUUU!!! Închipuiţi-vă atmosfera!! Primul gând mi-a fost la cum arăt oare? Genele mele preţioase care tocmai îmi fuseseră lăudate….. POC?!?!?! Aşa că mi-am închipuit ochiul meu chel, şi m-am pus pe râs!! IOI! Cum o arăta un om fără gene la un ochi? Râdeam de nu mai puteam. Eh, am trăit şi eu sentimente de vinovăţie la care dacă mi se mai adăuga ceva preferam să… mă fac mică mică mică. Aşa că, situaţia fiind iremediabilă, s-a transformat în comică. E clar că nu a fost cu intenţie. E ciudat de cât de uşor au ales genele mele să mă părăsească, dar eu le păstrez în extractorul ondulant!

Prietena M. e fotograf prea pasionat pentru a lăsa momentul în afara istoriei imaginilor, aşa că prin bunăvoinţa-i, avem şi dovezi. Mulţumesc, MMM!

Uneori aveam impresia că fără mascara, privirea nu e prea conturată. Acum văd ce ciudat e un ochi chel. Lumea nu a prea observat. O singură persoană mi-a zis : VAAAAI! Ce-ai păţit? În orice caz, acum recitiţi ce e scris la început, bolduit, despre gene.  Aham! Astea erau vorbe ieşite din gura mea, şi doar patru persoane(+2)  ştiam de ce râdem. 

Acum că ştiţi, dacă mă vedeţi, fiţi discreţi, sau spuneţi o glumă bună, că altfel… vă fac cu ochiul!

În orice caz, îmi mai trebuie numai un zâmbet a la Monalisa, că nici ea nu prea avea gene

Rezultatul faptului că am fost la CIC w-endul trecut e tocmai postul acesta. Şi ce s-ar fi întâmplat cu  interesantele seminarii dacă nu era povestea asta ataşată? Bineînţeles că povestea e transmisibilă, doar e vorba de gene!   VIITORUL E ONLINE!, adică la coadă :D

PS conform regulilor învăţate la tehnici de scriere, 40% din text trebuie tăiat. Dar îl las pe tot, pt că 20% va însemna mai mult cu textul brut La mulţi ani!